Calitate versus Cantitate sau De ce mi-am sters 1000 de prieteni de Facebook

Mi-a luat ceva timp sa curat lista de „prieteni” de pe Facebook. Observ ca notiunea de prieten s-a diluat foarte mult. Era normal ca retelele sociale sa contribuie la aceasta, insa ramane o alegere a fiecaruia dintre noi modul in care isi identifica prietenii.

Din ce am observat eu de-a lungul timpului, romanii au tendinta de a fi foarte prietenosi si a acorda califcativul de prieten cu generozitate.
Acum vreo doi ani insa am observat o alta atitudine:
Investisem intr-o noua afacere si ma aflam, impreuna cu partenerul meu, la o prezentare a serviciilor pe care le ofeream. Prezentarea avea loc in orasul meu natal si multi dintre cei de fata imi erau prieteni de-o viata. Dupa ce am terminat, ne-am lungit la vorba pana seara tarziu si a ramas sa ne vedem la prietenii mei acasa, la un gratar, a doua zi.
Dupa ce am plecat, partenerul mi-a spus ca el nu va veni.  M-am uitat putin ciudat si l-am intrebat daca l-am suparat sau jignit cu ceva. Era ceva impotriva a tot ceea ce eram eu obisnuit sa fac. Adica, sunt prietenii mei si atunci cand esti invitat te duci, atunci cand au nevoie de ajutor ii intrebi cat de repede au nevoie.
Mi-a raspuns: „Eu nu socializez decat cu oamenii cu care am afaceri. Pana si frizerul meu investeste in afacerea mea sau foloseste serviciile mele atat timp cat eu investesc in afacerea lui sau beneficiez de serviciile lui.”

Prima impresie  a fost ca este o atitudine extrema, insa m-a pus pe  ganduri. Am analizat cum folosesc eu cuvantul prieten, de cate ori am oferit un zambet, ajutor sau am sunat sa intreb de sanatate si de cate ori au facut „prietenii” mei pentru mine acelasi lucru.
Mi-am adus aminte de cei doi ani petrecuti in Elvetia la MBA si de faptul ca sacrificam, din putinii bani pe care-i aveam, 30 de euro in fiecare luna pentru o cartela de telefon ca sa-mi sun prietenii din Romania. Am gasit si lista de atunci: peste 40 de numere. Doar doi ma sunau inapoi din cand in cand.

Nu acuz pe nimeni de nimic. Fiecare om are viata lui si prioritatile lui. Insa, merita sa numesti prieten si sa acorzi din timpul tau minute, ore, zile pentru cineva care nu-ti acorda cele cateva secunde pentru un telefon sau email?

Intorcandu-ma la Facebook, am devenit membru in septembrie 2007, acum aproape 7 ani. Nu aveam o idee foarte clara asupra motivatiei mele. Era doar acel sentiment ca trebuie sa fiu acolo, sa nu fiu lasat in urma de lumea care se misca in viteza pe langa mine.

Motivele pentru care adaugam prieteni la inceput erau simple:
1. A tine legatura cu prietenii pe care ii aveam in alte tari si a gasi fosti colegi de scoala.
2. A agata fete. Criteriul principal erau fotografiile. (evident)

In timp s-au mai adaugat:
3. Oameni de la care aveam de invatat
4. Oameni pe care ii intalneam in realitate
5. Scriitori si oameni care aveau legatura cu scrisul
6. Blogger-i si alti oameni influenti din social media
7. Majoritatea celor care imi trimiteau o cerere. Nu e politicos sa refuzi.

Acum, dupa 7 ani am 1526 de „prieteni” si nu cred ca vorbesc cu mai mult de 300 dintre ei. Asa ca m-am apucat sa fac curatenie.

Criteriile pe care le-am folosit:
1. Profile care nu erau ale unor persoane fizice
2. Profile cu nume false, mai ales daca erau ridicole
3. Pe cei din social media care nu mai publica altceva decat poze cu multumiri pentru toate fleacurile pe care le primesc cadou de pe la firme
4. Pe cei care nu mi-au scris niciodata
5. Pe cei pe care pur si simplu nu-i cunosc sau nu aveau o fotografie de profil
6. Pe oricine altcineva am avut eu chef sa sterg
7. Oricine a nimerit din greseala in intervalul de timp in care bifam unfriend automat

La prima trecere am sters vreo 300 de contacte. Apoi am luat-o de la capat. M-am oprit la 1000 de prieteni stersi.

Primul efect: pagina de Newsfeed are stiri interesante.

Urmeaza LinkedIn.