Bratislava, Viena, Praga

Bratislava, Viena, Praga

 

12.08.2007

Povestea aceasta va fi scurta. Cu ceva timp in urma am inceput sa nu mai simt nevoia de a face fotografii la fiecare 2 pasi. Iar acum simt nevoia sa va spun sa mergeti sa vedeti cu ochii vostri. O sa va povestesc ce am simtit eu, insa gandurile si trairile calatoriei au fost impletite cu procesul meu de a ajunge la unele concluzii despre ce imi doresc in viitor. Astfel incat aceasta poveste va fi la fel de mult despre ce am vazut cat va fi despre mine, iar ultima parte va fi plictisitoare prin excelenta.

Am 33 de ani si 2 zile.

14.07.2007 Bratislava

Am ajuns la Viena spre dupa amiaza. Cu acea liniste pe care o ai cand stii ca vei ajunge intr-un mediu normal, cu strazi curate, oameni decenti si orice altceva ar insemna asta si nu gasiti in Bucuresti. Prietenii nostri ne-au luat de la aeroport si dupa un drum de 60 de kilometri prin orase micute am ajuns la Bratislava. Un oras care are de 3 ori suprafata Bucurestiului si doar 500.000 de locuitori. Prima impresie este amestecata la fel cum sunt stilurile arhitectonice: blocuri patratoase comuniste intr-o parte, un centru istoric si cladiri vechi renovate de cealalta.

Prima iesire seara in oras a avut ca destinatie centrul turistic. Strazi pentru pietoni acoperite de terase facand legatura intre pietele avand in centru banci si fanatani arteziene. Cam cum iti inchipui ca ar trebui sa arate Lipscani. Oameni zambind, turisti facand fotografii, bere Urquel Pilsner. Ajunsi acasa tarziu, cand am coborat din masina ne-a inconjurat mirosul de ciocolata. Fabrica de ciocolata care produce si ciocolata Poiana este la mai putin de un kilometru.

15.07.2007 Viena

Trezirea rapida si cu gandul la … Viena. Nu am mai fost prin oras. Am auzit povestile altora si asta nu a facut decat sa creasca nivelul meu de surescitare. Un drum de 50 de minute cu masina intre Bratislava si Viena. Am parcat in centru in curtea palatului imperial Hofburg si ne-am pregatit pentru o zi foarte calduroasa de mers pe jos. Am stiut ca merita din primul moment in care am coborat din masina.
Spre deosebire de orasele pe care le-am vazut pana acum Vienei i se poate atribui un cuvant anume: impecabil. Extraordinar de curat, nespus de frumos, aproape de perfect.

Am vizitat zona centrala cu …. cu ce sa incep!?

Catedrala Sfantului Stefan, un amestec de stiluri arhitecturale predominant gotic.
Opera de stat din Viena, construita in dupa 1860, criticata la inceput de vienezi, ceea ce l-a determinat pe unul din arhitecti Van der Null sa se sinucida, acum unul din cele mai iubite simboluri ale orasului.
Karlskirche, cea mai mare catedrala in stil baroc de la nord de Alpi si din varful careia sa vede minunat orasul.
Hundertwasserhaus, o cladire unica si frumoasa prin tot ceea ce reprezinta.
Rathaus, primaria orasului.
Parcul Prater.

16.07.2007 Bratislava

Shopping. Trezit din somn fara graba. Imbracat si plimbat prin mall-uri. Nu am luat multe, dar mi-am luat ce imi place. Pentru mine e simplu: C&A, Next si …gata. Destul timp sa acord 40% atentie la ce se intampla si 60% sa las gandurilor mele. In ultima vreme tin evidente si fac autoevaluari la fiecare cateva zile. Locul unde lucrez acum se dovedeste a fi acel mediu perfect pentru a defini si continua procesul de invatare continuu prin care trec. Ma uit la ce mi s-a intamplat pana acum si realizez ca este asa cum mi-am dorit sa fie.

Am prieteni buni, am iubit si am fost iubit, am reusit sa termin dreptul, sa fac ceva real si bun cu ce am invatat acolo, am devenit un MBA intr-un program full-time. Stiu ca toate mi-au cerut efort si sacrificii multe si spun ca a fost greu. Si totusi de ce ma simt ca si cum toate au fost usoare sau mi-au fost oferite cumva. Si ce s-ar putea ivi de acum incolo care sa ma introduca iarasi in acea stare in care fluxurile de adrenalina sunt omniprezente? Ce voi face de acum incolo cu toate aceste cunostinte si experiente acumulate? Ce voi face pentru mine? Ce voi face bun pentru mine pentru a fi un exemplu de urmat pentru ceilalti?

17.07.2007 Viena

Trenul pana la Viena costa 9 euro de persoana, dus-intors. De dimineata aerul mirosea a cald. Cand am ajuns in gara aerul fierbea. La nici 2 minute, palatul Belvedere. In curte un lac imens, Castelul mic cu gradini in curs de renovare in spate. Am spus ca trecem pe langa el, mergem pe jos pana in centru si luam metroul pana la Schonbrun. Totul pana cand am vazut afisul unei expozitii de pictura pe care se lafaia mare imaginea tabloului Sarutul al lui Gustav Klimt. Astfel incat am intrat instantaneu in muzeu si am petrecut 2 ore minunate privind tablouri. Gustav Klimt este un pictor austriac apartinand curentului simbolist, iar Sarutul este probabil cea mai cunoscuta pictura a lui. Gasiti mai multe detalii in wikipedia.

Ca sa va descriu senzatia traita in timp ce ma uitam la acel tablou de 2×2 metri mi-ar trebui nu prea multe cuvinte, dar ar trebui sa va povestesc multe alte intamplari din trecut sau din viitor, aparent fara nici o legatura, activate in memoria mea si suprapuse in spatiul dintre ochii mei si tablou in acele momente.

In timp ce ma uitam la fotografii facute prin alte locuri, am realizat ca nu imi aduceam aminte acele momente din viata mea in care le facusem. Acesta este unul din motivele pentru care am renuntat la maratonul fotografierii locurilor prin care trec. Ma simt mai bogat inmagazinandu-le in mine si facandu-le parte din ziua ce urmeaza fiecarei dimineti.

Schonbrunn, palatul de vara al Habsburgilor, este in aceeasi masura ca si restul Vienei, un complex de cladiri, parcuri, gradini, zoo, demn de a fi localizat intr-o capitala de imperiu. Curtea enorma ne aduce in fata cladirii centrale. O ocolim si intram in gradini. Rataciti printre tufisuri tunse cu grija, pe alei care duc intr-o curte interioara cu gradini in al carei capat se afla o enorma fantana cu statui. Am trecut pe langa si am luat-o in sus pe un drum in dreapta. Am urcat, ne-am oprit pe o banca in mica padure de langa unde am adormit pentru vreo 30 de minute si apoi am ajuns la Gloriette. O poti lua direct pe langa fantana spre Gloriette, un cladire monument a carei destinatie era privitul frumos ca sa spunem asa, termenul pentru a caracteriza cladirea fiind belvedere. Cafeneaua de la parter este unul din cele mai minunate locuri in care iti poti bea cafeaua dimineata pentru privelistea pe care o ai asupra intregului oras. Expresia micile placeri ale vietii este tangibila aici. M-am simtit ca si cum as fi vrut sa ma asez pe un scaun si sa nu ma mai ridic niciodata.

Am coborat si ne-am oprit in labirintul palatului, micut dar in care ne-am ratacit inevitabil. In labirinturile mai micute de langa cel principal erau diferite jucarii mecanice de gradina: o fantana arteziana actionata de un leagan, 16 placi de metal pe care sareai pentru a forma o melodie din clopotele aflate sub placi. De asemenea, un set de oglinzi care te strambau in fel si chip.

Cladirea principala am lasat-o pentru final. Atat de multa istorie. Camerele diferite fiecare una de cealalta, cu teme la care nu te-ai fi gandit. Coplesitor. O adevarata capitala de imperiu care te face sa te intrebi daca imperiul a disparut sau doar a luat alta forma.
Seara ne-a luat Catalin de la gara. Eram atat de obositi incat nu puteam dormi.

18.07.2007 Praha

Buna ziua Praga! Sau Praha. Roma Europei Centrale si de Est. Cel mai plin de turisti oras si totusi cel mai credincios propriei arhitecturi si istorii.

Am coborat din tren si am cautat un birou de schimb valutar, apoi ne-a luat vreo 10 minute pana ne-am lamurit in mare ce e cu reteaua de transport in comun si cam pe unde ar trebui sa ajungem. Hotelul este pe un deal, la 5 statii de metrou de centru. Realizezi ca esti pe cale sa descoperi ceva nemaivazut cand tramvaiul pleaca din zona garii care arata ca un cartier de periferie al unui oras micut, ajungi intr-o zona in care fiecare cladire este diferita de cealalta si ai impresia ca nu vei observa toate detaliile decat daca te vei opri in loc si vei sta nemiscat mult mult, apoi treci pe langa un castel si urci dealul intr-un cartier cu blocuri.
Am facut cel mai rapid dus din istorie la hotel si am iesit pe usa.

Praga! Toti, atunci cand ne place ceva spunem „Trebuie sa vezi asta!”. Ei bine, trebuie sa vedeti Praga! De necrezut! Am coborat pe langa blocuri, si am intrat direct in istorie. Biserici, case, hoteluri, toate cladirile diferite una de cealalta. Pictate, cu sculpturi, stiluri diferite la distante uneori de 100 de ani intre ele. Ambasada Romaniei este o cladire foarte frumoasa inconjurata de alte cladiri la fel de frumoase. Un drum pe care il poti face in 30 de minute iti ia cel putin 4 ore pentru ca trebuie sa te opresti sa te uiti la fiecare cladire. Este un oras muzeu in care magazinele si restaurantele din zona central, chiar pline de turisti cum sunt, se potrivesc fara a distruge nimic din frumusetea care te inconjoara. Daca exista vreun oras de care sa te poti indragosti neconditionat, chiar daca nu ai auzit nimic de el inainte, acesta este.

19.07.2007 Praha

Am lasat a doua zi pentru Castelul Hradcany.
Undeva, in caldura sufocanta, printre zecile de turisti germani, chinezi, romani si nu mai stiu cate alte nationalitati, gaseai liniste. Linistea pe care o creeaza istoria. O permanenta vremelnica a umbrelor trecutului. Era ca si cum toti cei care citeam istoria locurilor pe care le vedeam inviam cu puterea mintii aceleasi figuri, aceleasi forme. Defenestration of Prague – atat de impregnanta in structura palatului incat vedeai fantomele si auzeai ecourile realitatii violente de atunci.
Catedrala St. Vitus, uriasa si marunta in acelasi timp. Cu scari inghesuite si sufocante catre platforma din varful cladirii de unde vedeai orasul. Am ajuns acolo sus respirand greu si intr-o stare de ireal, uitandu-ma la un oras pe care nu il vezi decat daca te uiti de la cel mult un metru la fiecare piatra din care e facuta fiecare cladire.

Simt ca daca as descrie in detaliu tot ce am vazut as risipi energia magica care ma ajuta sa basculez intr-o clipire dintr-o realitate in alta. Inca pot ajunge acolo si ma pot plimba prin pietele castelului chiar daca merg spre birou pe ploaie in Bucuresti.
Seara, asa cum facusem si cu o seara inainte, am trecut Charles Bridge in orasul vechi Stare Mesto. Orasul vechi este o impletire de stiluri arhitectonice: baroc, gotic, art nouveau, neoclasic, renascentist.

20.07.2007 Praha

Ultima zi in Praga e ca si cum nu ai reusit nici sa vezi orasul, nici sa nu il vezi. Pleci de acasa, pentru ca ti-ai dori sa ramai acolo, si pleci spre casa cu gandul ca vrei sa te intorci.
Si ramai cu un zambet multumit dupa ce sufletul ti s-a odihnit in Muzeul Mucha, unde, alaturi de art nouveau si ce a insemnat Alfons Maria Mucha, te delectezi cu o expozitie Salvador Dali, incepand sa atingi suprafata unei sfere reprezentand intelegerea intelegerii conceptului de geniu.

21-22-23.07.2007 Bratislava

Inapoi la Bratislava. Cumparaturi si vizitat orasul.
Am mancat intr-una din seri la un restaurant numit Alcatraz. Am mancat la propriu intr-o celula in care daca trageai usa trebuia sa strigi dupa chelner sa iti deschida. Portiile erau invers proportionale cu statutul de detinut, adica uriase.
Orasul este frumos atat ziua cat si noaptea. As putea sa povestesc mai mult insa a fost mult prea putin turistic si prea mult stand cu prieteni, asa ca asta va ramane de povestit la o cana de vin fiert mai la iarna.