Bucovina Romania

Romania Bucovina 2009

 

28.11.2009

La fiecare sfarsit de saptamana, mai ales atunci cand sarbatorile legale pot fi cumulate cu o sambata si o duminica, bucurestenii migreaza.
In timp ce noi ne-am facut deja comozi si ne asteptam sa fim anuntati ca e gata masa, la televizor sunt reportaje cu oameni care stau de o ora in trafic in Sinaia. Cei mai practici profitasera deja de ocazie si vizitasera castelul Peles.

Sa incep cu inceputul. Cumatrul meu imi povesteste intr-o zi despre o pensiune in Bucovina, Poiana de vis, si imi spune: liniste, mananci pana nu mai poti si dormi.
Ultima mea experienta la Moeciu a fost cu fum strecurandu-se prin geamul inchis si muzica la maxim toata noaptea. Dar pentru ca statul in trafic in drum spre Brasov nu era prea tentant, am zis ca ar merita sa il ascult.

Am sunat la pensiunea Poiana de vis si le-am spus a am vrea sa venim vreo 3 zile. Raspunsul a fost: Va asteptam cu drag. Am ramas uitandu-ma la telefon cu senzatia ca m-am intors in timp sau ca voi merge intr-o tara straina.

Drumul ar fi durat vreo 7 ore daca nu am fi prins o portiune de ceata, nu am fi oprit in Bacau si nu am fi ales un drum ocolit catre pensiunea care se afla langa manastirea Sucevita. Drumul ocolit ne-a dus prin Gura Humorului pe un drum care traverseaza muntii Feredeului si Obcina Mare. Daca iti place sa conduci, drumul merita. E un drum cu serpentine pe care il faci cu geamul deschis. Poti tura motorul pe un drum foarte bun printre brazi si iti cureti plamanii de aerul de Bucuresti in acelasi timp.

Am ajuns aici si am fost intampinati cu zambet si cu vorba buna. Impresia creata la telefon exista si in realitate. Oameni foarte calzi si primitori asa cum ar trebui sa fie proprietarii de la o Poiana de vis. In jur doar fanete si munti plini de brazi in departare. Avem o camera draguta. Am deschis geamul si ne-am uitat cu incantare la peisaj.
A venit mancarea. Revin.

Meniu: ciorbita, friptura cu cartofi taranesti si castraveti murati, prajitura de casa. Ciorba a avut gustul acela ca la mama acasa. Friptura foarte buna si cartofii taranesti excelenti. Deja eram satui pana sa aduca desertul Prajitura de casa era o placinta cu mere uriasa. Si sa nu uit: o afinata groasa ca mierea, atat de buna ca nu am cuvinte sa va spun cat de buna.

29.11.2009

Am dormit neintors. Am adormit pe la 11 aseara cu laptop-ul in brate. Am reusit sa mai scriu vreo 2 pagini la Locul Potrivit.
Acum e 8 dimineata si prin geamurile deschise larg se vede un peisaj adormit si el, mangaiat de o ploaie marunta, mocaneasca. Pe la 9 o sa cerem micul dejun si apoi o sa ne facem un plan de vizitat manastiri. La cantitatile de mancare care se servesc incep sa inteleg de ce se ofera doar mic dejun si cina.

Toate cladirile iti par mai mici atunci cand nu le vezi pentru cativa ani buni. Voronet este o biserica frumoasa. Insa mi s-a parut o biserica micuta. Ultima oara cand am fost acolo eram pionier si cladirea era uriasa. Puterea pe care o are albastrul de Voronet o inteleg abia acum. Ma uitam la peretii bisericii si am realizat ca acel albastru era adanc intiparit in subconstientul meu. De la culoarea hainelor pe care mi le-am cumparat de-a lungul anilor pana la culoarea folosita pentru fundalul de la blog-uri, cumva acel albastru a fost prezent. Mai bine zis dorinta de a il identifica in nuantele de albastru din jurul meu.

Am plecat mai departe catre urmatoarea destinatie avand grija sa nu depasim 50 km/ora. Asta pare viteza ideala pentru a avea timp sa te bucuri de peisajele pe langa care treci.

Mina Cacica.

Sa incep cu sfarsitul, adica cu adancimea maxima la care am fost: 75 de metri. Data viitoare cand vin aici, trebuie sa venim mai multi si sa imi iau mingea aia de fotbal cu autograful lui Adrian Ilie care sta intr-un colt de dulap. Nu in fiecare zi ai ocazia sa joci fotbal la adancimea de 75 de metri intr-o mina de sare.
Inca de la intrarea in mina se simtea mirosul de motorina. Nu era un miros chiar atat de deranjant, asa ca ne-am facut curaj si am inceput sa coboram scarile. Senzatia de miros de motorina a disparut si i-a luat locul o senzatie de uimire.

La 29 de metri am gasit prima biserica ortodoxa care mi-a creat un sentiment religios din toate cele pe care le-am vazut in viata mea. Catedralele catolice au frumusetea lor si satisfac un segment foarte bine definit din nevoia estetica a unei fiinte umane. Despre bisericile ortodoxe in general nu am nimic de spus, pentru ca nu am nimic bun de spus.
Insa aici totul era simplu, redus la acea esenta care te face nu sa te minunezi de modul in care puterea de creatie a omului poate cladi un lacas sfant si nici sa te simti aproape de Dumnezeu. Ceea ce am simtit era faptul ca eram liber sa comunic. Puteam sa vorbesc si acolo cineva m-ar fi auzit.

Sculpturi in sare. O sala de bal la 45 de metri adancime. Un microunivers in care viata comunitatii era impletita cu munca in mina de la micile detalii pana la marile evenimente.

Inainte de a ne intoarce la pensiune, cu gandul deja la mancare, am ocolit putin ca sa vedem orasul Radauti. Chiar daca am stat doar vreo 10 minute, centrul orasului arata frumos. Maine trebuie sa oprim aici mai mult.
Acum suntem in camera dupa o masa de seara la fel de copioasa. O sa pomenesc doar de pastravul cu sos de smantana si o sa ma opresc, ca mi se face foame din nou.
Maine vom merge la Putna.

30.11.2009

Cu starea aceea de liniste care ti-o da un somn bun cu fereastra deschisa, ne-am indreptat catre Putna. Pe drum am oprit la manastirea Sucevita care era la doar 3 km de pensiune. Similara ca marime cu manastirea Voronet, aici albastrul este inlocuit de un albastru intunecat spre violet.
Pana la Putna am oprit prin Vicovul de Jos, un sat unde se afla multi producatori de incaltaminte. Magazine de fabrica cu preturi bune si incaltaminte de calitate.

Manastirea Putna m-a dezamagit. Totul era curat, parcarea cat a unui mall, spatiile pentru lumanri inchise cu tamplarie termopan. O babuta iesea bodoganing din magazinul bisericesc, ca iar s-au scumpit iconitele.
Vizita la Chilia lui Daniil Sihastrul a mai diminuat impresia lasata de manastire.

La intoarcere am oprit in Radauti, un oras care s-a dovedit frumos si la lumina zilei.

Masa de seara a cuprins celebrii hribi cu smantana din rezerva personala pentru iarna a proprietarilor. Ne-am promis insa ca vom abuza in vara de portii uriase dintr-o mancare delicioasa.
O discutie de seara cu proprietarul mi-a intarit convingerea ca trebuie revenit in zona. La nici un kilometru de pensiune in iarna viitoare va fi o partie de schi. Se pot organiza drumetii prin muntii Obcina Mare pana la manastirea Putna care ar dura vreo 6 ore. La 5 km de pensiune va exista o herghelie unde se vor putea organiza drumetii calare.

1.12.2009

Ziua aceasta trebuia sa fie doar drumul spre casa, insa pentru 3 ore de drum in plus a devenit inca o zi de vacanta.

Am oprit intai la iesirea din Radauti la Pastravaria Ozana de unde am luat vreo 3 kg de pastravi atunci pescuiti si curatati. Pana au fost curatati pastravii ni s-a lasat o galetusa de granule pe care le-am aruncat in bazin. Pastravii sarind din apa si tota vanzoleala lor reprezinta un mod placut de a pierde ceva timp.
In Suceava am oprit la Iulius Mall pentru o ciorba radauteana. Un mall amenajat intr-o fosta fabrica si avand mai mult bun gust in design decat celelalte pe care le-am vazut pana acum in Romania.
Din Falticeni am coborat spre Targu Neamt cu o oprire obligatorie in Humulesti la casuta parinteasca a lui Ion Creanga. Am hotarat ca la urmatorul drum incolo vom opri pe la manastirile Neamt si Secu.
Acum insa am oprit la Agapia. Este o comunitate frumoasa si un loc placut. Casa memoriala Alexandru Vlahuta este un loc ce trebuie vizitat neaparat. De acolo am plecat cu serbet si dulceata de afine facute de maicute.

Am ajuns tarziu noaptea in Bucuresti dupa o vacanta care ar trebui sa fie viata de zi cu zi.

Referitor la buget, pentru o iesire de sfarsit de saptamana a doua persoane, care sa includa si ziua de vineri, necesarul ar fi cam de:

  • 250 lei – benzina
  • 200 lei – cazare
  • 120 lei – cina x 2 persoane pentru vineri si sambata seara
  • 60 lei – mic dejun x 2 persoane pentru sambata si duminica dimineata
  • 50 lei – apa, bere o sticla de vin – acestea le cumparati de la magazin
  • 20 lei – intrari manastiri, mina Cacica

Total – 700 lei