Cand eram mic…

Cand eram mic…

ma duceam foarte des la bunica mea in parc. Ca sa o vizitez pe bunica, sa ma joc in parc dar mai ales pentru a citi numerele vechi din CPSF (Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice).
La cateva blocuri de cel al bunicii mele locuia un batran care nu cred ca iesea din casa vreodata. Aparea in umbra geamului de la bucatarie si lasa in jos cu ajutorul unei sfori o plasa de un leu prinsa cu un carlig de rufe. In ea se gaseau o lista de cumparaturi si bani.
Pentru ca baiatul dinaintea mea crescuse prea mare si era ocupat cu altele, preluasem eu stafeta. Ma duceam si facem cumparaturi, iar in schimb primeam de pe o zi pe alta cate 4-5 numere din CPSF. Erau aparute inainte de a ma fi nascut eu.
Am inceput cu numarul 1 in care fusese publicata povestirea Meteoritul de Aur. Cred ca aparuse undeva prin anii 50. M-am dus zi de zi, asteptand sa se deschida geamul puneam revistele citite in punga, asteptam banii si lista, fugeam la cumparaturi si ma intorceam gafaind pentru urmatoarea comoara. Am citit SF romanesc si rusesc, tot ce se publica in acei ani ai unei Romanii cu î din i. Erau zile in care asteptam ore intregi si geamul nu se deschidea. Plecam acasa negru de furie. Simteam ca fusesem furat de ceva ce imi era foarte scump.

Apoi am crescut si l-am uitat pe batran. Dar nu am uitat gandul meu ca vreau sa fiu si eu acolo in revista cu povestirile mele. Anii au trecut cu mine inconjurat de carti si incercand sa scriu din cand in cand. Niciodata multumit, niciodata nepastrand caietul pe care scriam mai mult de o saptamana dupa ce terminam.
E greu sa te uiti inapoi la multi ani si sa spui: eu in tot cei ani nu am vrut decat sa scriu.
Acum scriu. Si am ajuns sa am o povestire publicata in noua Colectie de Povestiri Stiintifico-Fantastice ANTICIPATIA a editurii Nemira. Sunt acolo, alaturi de cei care mi-au fost eroi atunci cand am crescut. Impactul este foarte mic pentru mine ca scriitor, insa pentru copilul din mine e un vis devenit realitate. Cer Furat este o povestire a carei scriere a inceput dintr-un spirit de fronda fata de modul in care este utilizata mitologia in literatura fantastica romaneasca si straina.


Cer_Furat_Emanuel_Grigoras_2014Daca iti place sa citesti pe hartie o poti comanda de aici. Foloseste codul promotional „placerealecturii” pentru o reducere de 40%.

Daca o doresti in varianta digitala o gasesti pe pagina povestirii: Cer Furat – Emanuel Grigoras.


Calitate versus Cantitate sau De ce mi-am sters 1000 de prieteni de Facebook

Calitate versus Cantitate sau De ce mi-am sters 1000 de prieteni de Facebook

Mi-a luat ceva timp sa curat lista de „prieteni” de pe Facebook. Observ ca notiunea de prieten s-a diluat foarte mult. Era normal ca retelele sociale sa contribuie la aceasta, insa ramane o alegere a fiecaruia dintre noi modul in care isi identifica prietenii.

Din ce am observat eu de-a lungul timpului, romanii au tendinta de a fi foarte prietenosi si a acorda califcativul de prieten cu generozitate.
Acum vreo doi ani insa am observat o alta atitudine:
Investisem intr-o noua afacere si ma aflam, impreuna cu partenerul meu, la o prezentare a serviciilor pe care le ofeream. Prezentarea avea loc in orasul meu natal si multi dintre cei de fata imi erau prieteni de-o viata. Dupa ce am terminat, ne-am lungit la vorba pana seara tarziu si a ramas sa ne vedem la prietenii mei acasa, la un gratar, a doua zi.
Dupa ce am plecat, partenerul mi-a spus ca el nu va veni.  M-am uitat putin ciudat si l-am intrebat daca l-am suparat sau jignit cu ceva. Era ceva impotriva a tot ceea ce eram eu obisnuit sa fac. Adica, sunt prietenii mei si atunci cand esti invitat te duci, atunci cand au nevoie de ajutor ii intrebi cat de repede au nevoie.
Mi-a raspuns: „Eu nu socializez decat cu oamenii cu care am afaceri. Pana si frizerul meu investeste in afacerea mea sau foloseste serviciile mele atat timp cat eu investesc in afacerea lui sau beneficiez de serviciile lui.”

Prima impresie  a fost ca este o atitudine extrema, insa m-a pus pe  ganduri. Am analizat cum folosesc eu cuvantul prieten, de cate ori am oferit un zambet, ajutor sau am sunat sa intreb de sanatate si de cate ori au facut „prietenii” mei pentru mine acelasi lucru.
Mi-am adus aminte de cei doi ani petrecuti in Elvetia la MBA si de faptul ca sacrificam, din putinii bani pe care-i aveam, 30 de euro in fiecare luna pentru o cartela de telefon ca sa-mi sun prietenii din Romania. Am gasit si lista de atunci: peste 40 de numere. Doar doi ma sunau inapoi din cand in cand.

Nu acuz pe nimeni de nimic. Fiecare om are viata lui si prioritatile lui. Insa, merita sa numesti prieten si sa acorzi din timpul tau minute, ore, zile pentru cineva care nu-ti acorda cele cateva secunde pentru un telefon sau email?

Intorcandu-ma la Facebook, am devenit membru in septembrie 2007, acum aproape 7 ani. Nu aveam o idee foarte clara asupra motivatiei mele. Era doar acel sentiment ca trebuie sa fiu acolo, sa nu fiu lasat in urma de lumea care se misca in viteza pe langa mine.

Motivele pentru care adaugam prieteni la inceput erau simple:
1. A tine legatura cu prietenii pe care ii aveam in alte tari si a gasi fosti colegi de scoala.
2. A agata fete. Criteriul principal erau fotografiile. (evident)

In timp s-au mai adaugat:
3. Oameni de la care aveam de invatat
4. Oameni pe care ii intalneam in realitate
5. Scriitori si oameni care aveau legatura cu scrisul
6. Blogger-i si alti oameni influenti din social media
7. Majoritatea celor care imi trimiteau o cerere. Nu e politicos sa refuzi.

Acum, dupa 7 ani am 1526 de „prieteni” si nu cred ca vorbesc cu mai mult de 300 dintre ei. Asa ca m-am apucat sa fac curatenie.

Criteriile pe care le-am folosit:
1. Profile care nu erau ale unor persoane fizice
2. Profile cu nume false, mai ales daca erau ridicole
3. Pe cei din social media care nu mai publica altceva decat poze cu multumiri pentru toate fleacurile pe care le primesc cadou de pe la firme
4. Pe cei care nu mi-au scris niciodata
5. Pe cei pe care pur si simplu nu-i cunosc sau nu aveau o fotografie de profil
6. Pe oricine altcineva am avut eu chef sa sterg
7. Oricine a nimerit din greseala in intervalul de timp in care bifam unfriend automat

La prima trecere am sters vreo 300 de contacte. Apoi am luat-o de la capat. M-am oprit la 1000 de prieteni stersi.

Primul efect: pagina de Newsfeed are stiri interesante.

Urmeaza LinkedIn.

La cate milioane de romani ai dori sa-ti vinzi cartea?

La cate milioane de romani ai dori sa-ti vinzi cartea?

 

Este oficial: Amazon.com accepta carti in limba romana in format mobi pentru Kindle. Nu sunt toate detaliile puse la punct, insa mi s-a acceptat a doua lucrare, povestirea Inima Boieroaicei, imediat. Dovada aici.

Este un moment istoric pentru literatura romana. Pun pariu ca editurile si cititorii celor cativa autori pe care ii promoveaza obsesiv aceste edituri nu vad lucrurile asa. Nu-i nimic. Intr-o lume in care primul venit este primul servit, cineva trebuie sa fie ultimul.

Acelasi lucru se intampla si in online. Inca exista oameni care nu sunt interesati de un curs de social media desi isi petrec 10 ore pe zi online si iau decizii sau ii judeca pe cei din jurul lor dupa informatiile pe care le-au gasit… online. Daca stii ca vei fi judecat dupa persoana (brand-ul) pe care ti l-ai contruit online, ar fi bine sa contruiesti unul care sa te reprezinte asa cum iti doresti.

Intorcandu-ma la importanta faptului ca Amazon.com accepta publicarea in format digital in limba romana pentru Kindle, iata cele 3 motive principale pentru care acesta este un moment important.

1. Oricine poate publica orice.

Exact. Oricine pune cuvinte pe hartie poate sa publice orice doreste pe Amazon.com. Exista limite de limbaj, etc stabilite de companie. Cand spun orice ma refer la valoarea literara a unei carti: de la 0(zero) la best-seller.

Nu este nici o problema din punctul meu de vedere. Amazon.com are un sistem de selectie naturala pentru creatia literara.  Acesta are doua criterii principale: recenziile cititorilor si vanzarile. Din peste 1.000.000 de carti in format mobi pentru Kindle cate sunt pe Amazon, cartea mea Locul Potrivit a urcat pana pe pozitia 79.600, chiar daca este in limba romana. Apoi a coborat. In functie de cum se vinde urca iar.

De asta e bine ca exista edituri indie care ofera servicii segmentate si care te pot ajuta sa-ti cresti calitatea scriiturii (Editura Virtuala).

2. Harta nu este acelasi lucru cu teritoriul

Cui preferi sa vinzi? La 17 milioane de romani din care majoritatea nu au mai pus mana pe o carte de zeci de ani sau la peste 20 de milioane de romani care traiesc in afara tarii si carora le este sete de limba romana?

Romania, ca tara, este un sistem inchis. Editurile publica putin si preferential. Nu isi asuma riscuri pentru simplul motiv ca exista putini cumparatori de carte. Majoritatea populatiei prefera sa urmareasca scandaluri si telenovele. Tirajuri de carte de cate 1000-2000 de exemplare au ajuns sa fie etichetate ca best-seller. Intr-o tara cu 17 milioane de locuitori!!!

Ai afara romani care citesc. Ii stiu pentru ca primesc email-uri de la ei in care imi spun ca le-a palcut sau nu cartea mea. Ai afara milioane de posesori de Kindle vorbitori de limba engleza care citesc. Nimeni nu te opreste sa-ti traduci cartile.

Scuza aceea ca “eu scriu romaneste si sunt intraductibil” nu tine. A scrie pur romaneste inseamna sa fii universal si sa-ti definesti spatiul tau in literatura universala ca roman.

3. Vor castiga cei care vor munci

 Asta se refera la scriitori si la edituri.

Scriitorii trebuie sa inteleaga ca nici o editura nu va veni sa-i roage sa publice si sa le ofere un contract serios decat in situatii exceptionale sau daca au demonstrat deja ca au succes. Insa, daca ai succes ca scriitor independent, la ce ai mai avea nevoie de o editura? Nu este ca si cum ele ar face ceva pentru tine.
Nu stiu nici o editura care sa poata sa-mi organizeze un tur national de lansare a unei carti si care sa munceasca pentru cei peste 80% pe care ii ia comision.

Editurile vor prefera in continuare sa aleaga scriitori straini sau sa ii republice pe aceeasi scriitori romani consacrati. Presupunand ca numarul cititorilor de carte este constant, la un moment dat, nu mai poti sa le bagi pe gat editia a 10-a a aceleasi carti.

Din ce in ce mai multi scriitori vor intelege ca nu au nevoie de editura si vor invata sa se publice singuri, sa-si faca singuri campaniile de marketing, sa-si administreze vanzarile. De asta am inceput sa ofer cursuri online despre cum sa-ti creezi un ebook si voi mai face si altele care sa te invete cum sa publici pe amazon, etc. Le poti invata si singur online, insa e bine ca cineva sa-ti usureze munca.

Concluzie:

In perioada 6-8 Septembrie, povestirea Inima Boieroaicei va putea fi descarcata gratuit de pe amazon. Descarca, citeste (aplicatii pentru citit) si lasa te rog un comentariu pe pagina cartii. Inima Boieroaicei.

Later edit: La doua zile dupa publicare povestirea a urcat deja pe pozitia 154.762 in Kindle Store. Asta intr-o lista de peste un milion de titluri, majoritatea in engleza. Se poate.

Ce poti invata din ce am mai facut eu in ultima vreme?

Ce poti invata din ce am mai facut eu in ultima vreme?

 

Ca cel mai minunat lucru despre viata noastra este ca atunci cand ne dorim ceva cu adevarat si depunem toate eforturile in directia dorita, in majoritatea cazurilor, reusim. Este usor sa atribui succesul unei exceptii precum norocul. In realitate sunt insa actiuni pe care le faci la momentul potrivit in locul potrivit cu oamenii potriviti.

Ce-am mai facut in ultima vreme? Si bune si rele. Ca toata lumea.
Dintre cele bune se numara faptul ca am terminat de tradus in engleza la Locul Potrivit si o voi publica luna viitoare.
Dintre cele rele se numara faptul ca, dupa aproape 4000 de descarcari gratuite ale variantei digitale a Locului Potrivit in limba romana, am decis ca de acum inainte viitorii cititori vor plati. 4000 de oameni care au cartea in computer, pe Kindle sau iPhone/iPad sunt o masa critica suficienta pentru a promova o carte.
Am schimbat si website-ul: http://loculpotrivit.emanuelgrigoras.ro

Este bine ca am terminat site-ul meu de prezentare in limba engleza: www.emanuelgrigoras.com. Este rau ca de acum inainte ma voi ocupa mai mult de acesta si mai putin de cel in limba romana.

Am descoperit un mod mai eficient de a tine legatura cu cei apropiati, respectiv cei care fac parte din grupurile mele de cititori care au acces la carti inainte de a fi publicate si cei ce nu mai au timp sa citeasca neaparat blog-uri. Daca esti unul dintre acestia si nu vei primi luna urmatoare un email de la mine, foloseste formularul de inscriere la Newsletter pe care il gasesti pe oricare din website-urile mele. Voi incerca sa trimit un email macar o data la doua luni. Nu cred ca doresti sa fii “asediat” mai des de atat cu noutati despre unul din prietenii tai.

Ce poti invata din ce am facut eu in ultima vreme?
Ca este important sa decizi sa faci putine lucruri in viata. Acestea trebuie sa iti placa si sa merite munca pe care o depui. Trebuie sa iti aduca bani.
Ca este important sa iti construiesti o familie si sa te bucuri de ea.
Fiecare aspect din viata ta care te supara nu merita nici macar timpul in care constati ca exista. Ignora si mergi mai departe. Vei descoperi ca viata e frumoasa si ca poti sa traiesti fara multe din lucrurile pe care (nu mai stiu cine a spus-o primul) le cumperi cu bani pe care nu ii ai pentru a impresiona oameni pe care nu ii placi.

Intrebari si raspunsuri pe cursuriaz.ro

Intrebari si raspunsuri pe cursuriaz.ro

 

Cu ceva timp in urma am participat la o sesiune de intrebari si raspunsuri pe cursuriaz.ro. Este dificil sa dai sfaturi utile unor oameni doar pe baza unor intrebari generale. Cel mult poti sa le vorbesti despre un mod de  a gandi. Ideile principale sunt mai jos.

Intrebare 1:

Eu sunt un om de marketing, sunt un generalist foarte bun. Pot sa fac multe lucruri, nu excelez la nici unul. Poate doar la determinarea ca sa fac un lucru sa se intample. Am ajuns la varsta de 30 de ani si nu stiu ce sa fac. In sensul ca nu am o directie clara pe care sa stiu ca vreau sa merg inainte, pe care sa o stiu ca este calea mea. Vreau sa fac ceva care sa ma faca sa scot bani, sa nu mai stau angajat la patron, dar pe de alta parte imi place sa fiu comod si nu am curaj sa plec ceva singur, de capul meu, mai ales pe criza asta.

Sunt in aceasta dilema de 2-3 ani de zile si simt cum se acutizeaza. Vreau sa imi gasesc un nou scop in viata… ce ma sfatuiti sa fac? Daca doriti, va pot trimite si cv-ul meu, sa vedeti ce am facut pana acum.

Mi-ar placea sa fac si design interior, si evenimente, sa vand si haine de firma, sa am si un site cu care sa fac bani… nu stiu ce sa fac. si tot caut un semn calauzitor ceva.

Raspuns 1:

Incepe cu propozitia aceea pe care o auzi tot timpul: Trebuie sa iei o decizie.

Tot ceea ce spui tu ca doresti se imparte in doua categorii: a fi salariat sau a fi antreprenor.
Lasa criza si orice alt aspect economic pentru ziare.
Daca simti ca nu ai curajul sa iti asumi riscuri in general e mai bine sa ramai la statutul de salariat. Asta nu va insemna ca riscurile sunt mai mici. La urma urmei altcineva decide viitorul tau. Dar, asa vei putea sa muncesti 10 ore pe zi si angajatorul tau sa te plateasca in timp ce te plangi ca este criza.

In momentul in care “dilema” ta va ajunge cronica vei incepe sa fii un om de marketing, generalist, care face multe lucruri si care vinde un singur produs: pe tine, AP.
Primul tau client vei fi tu insuti. Ai enumerat 4 tipuri de activitati antreprenoriale. Poti sa te ocupi de fiecare dintre ele sau chiar de toate in acelasi timp. Pentru a munci si pentru a pune pasiune in ceea ce faci nu ai nevoie de sfatul nimanui, ci trebuie doar sa iti misti fundul de pe scaun.

Vorbesc din proprie experienta. Am trecut de la statutul de salariat la cel de antreprenor si inapoi de mai multe ori. Mi-am schimbat brusc cariera de la consilier juridic la online project manager. Nu este usor, dar intotdeauna fac ceea ce imi place.

Sfatul pe care ti-l dau este sa inveti continuu. Eu gasesc tot timpul cursuri noi, gratuite sau nu, care sa ma ajute sa devin mai bun in orice fac acum sau voi dori sa fac in viitor.

Intrebare 2:

Sunt bune cursurile de pe internet? Sunt angajatorii interesati in cursurile online pe care le-as face? Sa le pun la cv sau e timp pierdut?

Raspuns 2:

Cursurile online sunt bune atunci cand te invata ceva ce poate fi invatat online. Ma indoiesc ca un curs de mecanic auto facut online iti va aduce mai mult decat un zambet ironic.

Nimic din ceea ce te face mai bun in profesia ta nu este inutil. Eu fac cursuri online de cate ori consider ca am nevoie sa invat ceva nou.

Angajatorii tai nu sunt interesati de cursurile online pe care le faci. Sunt interesati de ce poti face pentru ei si pentru companie ca profesionist. Cu siguranta insa, un angajator va lua un considerare un curs facut online. In cazul in care va avea indoieli referitoare la calitatea cursului iti va testa probabil cunostintele.

Intrebare 3:

Va salut! Numele meu este D, lucrez ca agent de vanzari si am o dilema! As vrea sa-mi schimb locul de munca, nu ca nu sunt multumit dar pur si simplu vreau si altceva …simt ca pot mai mult, vreau mai mult (si aici nu la bani ma refer) vreau o schimbare! La actualul loc de munca mi s-a oferit o marire de salariu…dar nici asta nu ma motiveaza! De ce nu plec? I-am promis sefului ca atata timp cat este in firma continui alaturi de el…imi vine sa urlu, dar nici inapoi nu pot da! Parerea dvs.de expert este….

Raspuns 3:

Ai mai multe dileme, dar cea mai importanta este cea legata de ce vrei tu de la viata in general. Cu asta nu pot sa te ajut pentru ca nu pot trai in locul tau, dar … .

In ultima esenta relatia dintre tine si seful tau este contractuala. In nici un caz nu l-ai luat de nevasta.
Sa fii angajat intr-o firma inseamna sa fii partener cu acea firma in baza unui contract de munca. Nu inseamna ca i-ai promis unui proprietar sau manager de companie ca veti fi impreuna pana cand moartea va va desparti.
In momentul in care interesele a doi parteneri nu mai sunt comune este normal ca fiecare sa mearga pe drumul lui.

A fi un om de vanzari este o meserie dificila. Cere daruire si pasiune. Este necesar sa iti pese de ceea ce are nevoie un potential client pentru a avea success. Daca nu mai doresti sa faci asta va trebui sa faci o analiza a competentelor si abilitatilor tale.
Gasesti online destule informatii despre cum se face asta. In esenta vei defini lucrurile care iti plac si la care te pricepi, iar apoi vei cauta o profesie sau o activitate in care sa poti folosi astea, evident invatand celelalte lucruri de care ai nevoie.

Sa consideri ca esti obligat fata de un om sa faci ceea ce nu iti place este nesanatos. In ultima esenta este vorba de viata ta care ar trebui sa insemne mai mult decat un loc de munca.
Daca vei alege sa faci altceva si sa schimbi ceva in viata ta si nu doar un loc de munca, iti doresc succes. Insa, in urmatorul moment in care vei dori altceva, nu mai sta sa te plangi. Ia o decizie repede si mergi mai departe fara sa te uiti inapoi.

Intrebare 4:

Am 23 de ani si am absolvit o facultate de stat cu medie foarte buna, specializarea pedagogie (ingros si eu randurile somerilor cu diploma….)
De 1 an imi caut loc de munca, fara niciun rezultat. Am lucrat numai ca vanzatoare, timp de 3 luni, in rest nu am experienta deloc.In invatamant nu doresc sa intru inca, desi sunt o persoana empatica si comunicativa si ar fi o placere pentru mine sa predau. Nu doresc sa intru inca in invatamant datorita unor probleme personale.
Sunt destul de confuza in legatura cu “jobul meu ideal” si cu ceea ce se cauta in acest moment pe piata muncii (mai ales acum, cu criza)… Stiu doar ca mi-ar place sa lucrez ca formator, consilier, agent de recrutare resurse umane etc. Ceva in genul acesta…. Acum sunt somera si doresc sa ma inscriu la un curs de calificare sau specializare, insa nu ma pot decide intre: inspector de resurse umane, manager de proiect sau competente comune in management. As dori sa fie ceva care sa coreleze cumva cu competentele mele pedagogice.
M-am informat in legatura cu ce inseamna fiecare curs din cele enumerate, insa nu imi pot da seama care imi va fi realmente util in, sensul practic, dupa absolvire, avand in vedere lipsa mea de experienta….

Daca ma puteti ajuta cu un sfat legat de utilitatea acestor cursuri si indicarea unor domenii spre care stiti ca as putea merge cu studiile mele, ca entry-level, v-as fi recunoscatoare…

Raspuns4:

Pentru o pozitie de “entry-level” nu se tine cont, de cele mai multe ori, de tipul studiilor. Educatia pe care ai primit-o este de multe ori inutila exact din motivul enuntat de tine: nu doresti sau nu iti place sa faci ceea ce facultatea sustine ca te-ar invata sa faci.
Studiile sunt doar studii. Directia in care ai putea merge folosindu-te de ele iti este sugerata de titulatura de pe diploma.

Nu e cel mai bun moment sa te orientezi spre resurse umane. O diploma de inspector de resurse umane poti obtine relativ usor. Directia de Munca ar trebui sa ofere asa ceva gratuit.
Managementul de proiect nu este entry-level. Trebuie sa muncesti si sa inveti ceva timp intr-o companie pentru a obtine competentele necesare.
A fi formator sau consilier de cariera cere de asemenea experienta. Eu am o retinere justificata in discuta cu un recrutor, atunci cand acesta are doar 20 si ceva de ani si poate fi in pozitia de a imi decide viitorul, pentru simplul motiv ca habar nu are ce face.

Exista doua atitudini principale pe care le au oamenii fata de munca:
1. Traiesc ca sa muncesc
In aceasta situatie orice „job” este ideal. Folosesti scuza ca „este acea perioada din viata ta in care trebuie sa imi contruiesc o cariera” pentru a deveni un robotel.
Daca asta esti, nu ai nevoie de nici un sfat.
2. Munca este doar o parte din viata mea.
Aceasta ultima atitudine este rar intalnita inRomania. Cu toate acestea este cea mai eficienta pentru ca iti permite sa ai o viata.

Este posibil sa fii confuza referitor la „job-ul ideal” si datorita faptului ca instinctiv nu te simti bine cu statutul de angajat. Poate te-ai simti mai bine avand propria ta afacere. Ai putea sa iti faci o gradinita particulara (este doar un exemplu). Daca vei argumenta ca iti trebuie bani pentru asta si nici o banca nu iti imprumuta, ai putea sa faci ceea ce fac majoritatea antreprenorilor din lumea asta: au vis, construiesc o afacere in jurul lui si apoi „vand” acest vis rudelor si prietenilor strangand astfel banii necesari pentru a incepe.

In acest moment nu ai nici o idee despre ce vrei sa faci, iar ultimii tai ani de scoala nu valoreaza practic nimic.
Un moment foarte bun pentru tine. Poti sa faci orice. Nu ai nimic de pierdut.
Esti inBrasov. Un oras frumos in care exista oportunitati mai multe decat iti poti imagina. Va trebui doar sa gasesti ceva care sa iti placa cu adevarat.

Intrebare 5:

De cateva zile ma lupt cu decizia de a urma sau nu un master. Am observat ca exista si pe acest site cursuri asemanatoare cu ceea ce vreau eu sa fac (grafica publicitara, web design). Masterul este foarte scump din punctul meu de vedere si nu stiu exact in ce masura ma va ajuta pe viitor. Sunt autodidacta si sunt convinsa ca un curs, chiar si online m-ar motiva sa invat la fel de mult ca si la un master de la o facultate.Intrebarea mea este: un master “da mai bine” intr-un cv decat un curs, chiar daca cunostintele sunt aceleasi? mi-ar prinde bine o indrumare.

Raspuns 5:

Grafica publicitara sau web design inveti cel mai bine “furand” meseria intr-o companie care se ocupa cu asa ceva.
Un master intr-o institutie de invatamant romaneasca nu merita facut nu pentru ca ar fi scump, ci pentru ca risti ca profesorii tai sa stie mai putin decat poti afla tu stand o zi si cautand informatii online.

Intrebare 6:

Vreau sa urmez un curs si in decursul unui an dupa ce termin cu facultatea sa plec in afara. Ce curs mi-ati recomanda si credeti dumneavoastra ca are cautare in afara?Am urmat si cursul de programator Java, dar in situatia actuala sunt putine companii care angajeaza juniori (si doresc sa mai ma perfectionez in continuare. Credeti ca ar fi indicat sa continui cu nivelul 2 in programare doar pentru certificare?). Sunt student la Facultatea de Management, presupun ca un curs in plus m-ar ajuta foarte putin ca sa evoluez ca manager, in situatia in care nu am un job stabil, eventual intru pe post de entry level si cu timpul + anumite cursuri, evoluez pana la pozitia de Manager.
Ce parere aveti de un curs de bucatar? Am gasit cursuri care sunt destul de bune, primul stagiu initiere, al 2-lea performanta si al 3-lea chef.
Toate 3 domeniile prezentate prezinta o pasiune, cel putin, sau dorinta de a evolua intr-un domeniu pentru un vitor mai bun cum este cu programarea.

Astept va rog un raspuns sau cateva propuneri.

Raspuns 6:

Ce anume vrei sa faci?
Facultatea de Management te invata principiile de administrare ale unei afaceri. Nu vei deveni manager decat dupa cativa ani de cariera in care vei fi prost platit si vei lua multe suturi. Daca planul tau pe termen lung este sa devii manager, atunci fii pregatit sa faci sacrificii.
Programator de Java. Certificarile sunt bune, dar practica este si mai buna.
Bucatar. Acesta este un curs pe care il voi face si eu atunci cand voi fi destul de bogat incat sa imi deschid un bistro doar pentru ca asa am chef.
In concluzie, facultatea te invata despre ce e vorba dar nu te pune pe o pozitie intr-o companie si gata. Ca sa ajungi unde doresti, va trebui sa muncesti mult si sa sacrifici si mai mult.

Intrebare 7:

Ca mai toti ce au postat aici pot spune ca am si eu o dilema.
Probabil ca multe persoane vor comenta acid ce am de zis, insa problema mea este una la care nu gasesc un raspuns.
De 6 ani lucrez la o companie din afara din domeniul petrol si gaze ca si inginer, pe un salariu bun (de invidiat poate pentru multi). Am ajuns insa intr-un punct in care imi doresc altceva. M-am saturat de sacrificiile pe care trebuie sa le fac si mi-as dori sa ma restabiliesc in tara (profesional vorbind). Problema vine din faptul ca jobul meu actual este unul intr-un domeniu destul de precis, experienta acumulata nefiind una pe care sa o pot aplica poate in tara. Am incercat uneori sa aplic la unele joburi oarecum apropiate de ceea ce fac insa de cele mai multe ori m-am izbit de o reticenta din partea angajatorilor si intrebari tipul “stiti ca noi nu putem sa va oferim un salariu ca cel din afara”, “de ce doriti sa renuntati la un job ca cel pe care il aveti acum?”(spusa ca si cum as fi un cretin ca vreau sa fac asa ceva) sau si mai rau “ne pare rau insa sunteti supracalificat pt acest job”. Este ca si cum faptul ca lucrez “in afara” se intoarce impotriva mea si poate nu prezint credibilitate.
As dori sa ma recalific insa in acel moment ma izbesc de faimoasa fraza: “experienta x ani” si automat nu esti cautat.
Sincer, desi am 32 ani am ajuns intr-un moment in care nu stiu ce sa fac si nu stiu ce optiuni as avea.

Sper ca tot ce am scris aici sa aiba sens si sa fiu inteles “unde bat”….

Raspuns 7:

Un raspuns pentru intrebarile: de ce renuntati la serviciul de acum?, de ce ati vrea sa veniti pe un salariu mai mic?, de ce vreti o slujba pentru care sunteti supracalificat? poate fi: vreau sa ma intorc acasa.

Indiferent de cat de dificila este situatia inRomania, daca doresti sa te intorci, sunt sigur ca vei gasi ceva care sa ti se potriveasca. Asta poate sa insemne ca ar trebui sa te uiti “peste gard”, la o alta profesie. Un specialist/inginer foarte bun poate fi un consultant foarte bun. E posibil ca o pozitie de consultant independent sa fie mai potrivita pentru inceput.

Daca doar iti doresti altceva ca profesie si nu tii neaparat sa te intorci inRomania, incearca sa gasesti ceva acolo unde esti acum. Lipsa de experienta intr-un domeniu nou poate fi compensata cu pregatire teoretica si practica prin cursuri.

Traim intr-o lume in care granitele sunt de foarte multe ori doar formalitati administrative. Indiferent d eunde vei fi pe planeta vei gasi oameni cu care sa te intelegi, locuri care sa iti placa.

Orice varianta vei alege, incearca o abordare proactiva la interviu. Trebuie sa completezi golurile in informatie pe care le are angajatorul. Spune de la inceput ca daca exista obiectii privitoare la supracalificare, salariu sau experienta, tu ai motive intemeiate pentru care esti dispus sa accepti o situatie mai dezavantajoasa initial, etc.
Nu renunta. Nu inseamna ca nu esti potrivit cu o slujba, ci doar ca nu ai gasit un angajator care sa te aprecieze asa cum trebuie.

Primul meu tiramisu

Primul meu tiramisu

 

Imi place tiramisu. L-am mancat in forme diferite, in restaurante cu tematici diferite si in tari diferite. Fiecare varianta de reteta mi-a placut pentru un motiv sau altul.

Nu am incercat niciodata sa fac tiramisu pana acum pentru ca aveam perceptia ca este dificil. Pentru ca eu cred ca o prajitura iese buna datorita atat componentelor cat si influentei pe care o are dragostea cu care este facuta, am inceput sa caut pe internet o reteta care sa fie aproape de aceea pe care o tineam minte.

Ca in jurul oricarei prajituri deosebite, exista o serie intreaga de retete in  a caror descriere se spune ca aceea este reteta originala. Am scos din calcul orice reteta care sugera folosirea de frisca precum si cele de pe pachetul de piscoturi sau de pe cutia de mascarpone. Nu am gasit in nici o reteta un component important pe care o sa il folosesc si eu data viitoare, pentru ca acum stiu ca ar face diferenta si anume lichior Disaronno Amaretto.

Componente:

  1. Doua cutii de branza mascarpone de 250g
  2. Piscoturi (recomand pe cele produse in Italia)
  3. Patru oua
  4. Patru linguri de zahar
  5. ½ lingurita de sare
  6. Esenta de vanilie si esenta de rom
  7. Cafea fara zahar, aprox 4-5 cesti
  8. Cacao

Preparare:

  1. Galbenusurile se separa de albusuri
  2. Albusurile se bat cu un tel si se pune ½ lingurita de sare pana ce devin spuma
  3. Galbenusurile si cele 4 linguri de zahar se bat cu o furculita pana se transforma intr-o crema albicioasa si se adauga putina esenta de vanilie
  4. Intr-un castron se pune branza mascarpone,  se amesteca cu galbenusurile pana devine o crema omogena, fara cocoloase si se adauga spuma de albusuri
  5. Cafeaua se pune intr-o farfurie adanca si se adauga esenta de rom (de preferat lichior Disaronno Amaretto)
  6. Piscoturile se inmoaie in cafea. Atentie pentru ca piscoturile absorb cafeaua foarte repede si se inmoaie. Eu le-am atins doar de suprafata cafelei pe ambele parti.
  7. Piscoturile se aseaza pe fundul unui vas intr-un strat. Se adauga un strat de crema, inca un strat de piscoturi. Ultimul strat de crema se acopera cu cacao pudra in totalitate.
  8. Se lasa la frigider intre 5 – 7 ore.

Rezultatul arata asa:

Tiramisu Artisane