Ilsa: But what about us? Rick: We’ll always have Paris.

Ilsa: But what about us? Rick: We’ll always have Paris.

 

Am inceput sa scriu gandindu-ma la o descriere a unei saptamani petrecute la Paris care sa fie o combinatie intre o experienta personala si ghid turistic, asa cum fac de obicei. Nu as putea spune multe lucruri noi fata de cele stiute deja si care pot fi gasite pe alte zeci de website-uri.

Vacanta asta a fost o plimbare prin gradini mai mult decat o vizita turistica prin muzeele din Paris.
Am inceput duminica (13 martie) cu o plimbare la ferma din Gally, langa Paris, impreuna cu prietenii nostri si baietelul lor. Ferma este un loc unde poti duce copii pentru a vedea animale si a petrece timp invatand despre ele sau despre cum se face paine si altele.
Martie este o perioada buna pentru a vizita Parisul dintr-un motiv foarte simplu: numarul turistilor este mai mic decat de obicei. Ziua de luni am petrecut-o vizitand Turnul Eiffel, catedrala Notre-Dame si plimbandu-ne prin Cartierul Latin.
Marti am urcat dealul spre Montmartre, ratacind pe strazi si oprind des pentru stat la o cafea sau orice alt pretext inventam. Sacre Coeur mi s-a parut cumva mai impresionanta decat Notre-Dame.
Ziua urmatoare am petrecut-o in Louvre. Am incercat sa vedem cat mai mult, in limita a cat poti absorbi ca imagini, informatii, senzatii. Este impropriu spus ca am vazut Mona Lisa. Barierele de protectie care te tineau la o distanta foarte mare de tablou si vitrina de sticla care deforma si reflecta lumina te fac sa vrei sa pleci cat mai repede. Noroc ca muzeul are intr-adevar colectii minunate carora ar trebui sa le acorzi zile intregi.

O zi la Louvre ne-a facut sa nu ne mai dorim a intra intr-un muzeu pentru cateva zile. Astfel incat ne-am petrecut celelalte zile plimbandu-ne prin gradini, de la Jardin du Luxembourg la gradina palatului din Versailles sau a celui din Fontainbleau. Am ratacit pe strazi vorbind cate in luna si in stele, oprindu-ne sa mancam scoici, macarons, sushi sau orice altceva ne incanta ochiul.

Spre sfarsit am vizitat muzeul care mi-a placut cel mai mult in Paris: Marmottan Monet.  Singurul pe care ti-l recomand cu caldura.
In ultima seara am oprit pe Rue de Rivoli langa Place de la Concorde la o librarie, WHSmith, unde am gasit ultimul volum din seria Dune, The Winds of Dune, ceea ce a facut saptamana perfecta.
Ne-am intors in Bucuresti si am descoperit ca drumul de la aeroport pana acasa este greu de indurat. Socul de a te intoarce in Bucuresti din orice colt al lumii este, uneori, prea mult.

Paris

Paris 2006

 

Just a perfect day.

I arrived Sunday night in Paris and stopped directly in China Town. It is more vivid then Geneva or Lausanne. The food is cheaper. Proof is an entire night of just eating. I did not slept. Who was in the mood for it?

Next morning I embarked myself in faster then light adventure because the TGV was waiting for me in the evening. I started like any other tourist with the Eiffel Tower. Extraordinary. I went to the top and the city is beautiful from up there.

It was not a sunny day and the wind was strong but I stayed there and watched the city and the reactions of the others visitors. From being afraid to „no big deal”, from technical details to people just taking pictures.

Then I got into the metro. I did not use a map with me because it is kind of boring if you know your destination I stopped in a station named Edgar Quintet. It sounded good. And I arrived exactly where I want it to be: Montparnasse Cemetery. There are two Romanians there that you have to stop at: Tristan Tzara and Eugen Ionesco.

Back to China Town for a huge portion of duck and marinated pig. And again with the metro.

I stopped at Louvre. I did not enter because I am planning to visit the museum with the girl I love. I wondered through the gardens. I ordered my favorite ice-cream at Haagen Dazs and looked through the windows, as all the Parisians do, to the sea of Japanese tourists.

I walked to Notre Dame. It seemed to me more beautiful then the first time. Then I was under the influence of the cathedral from Cusco which it is unique. Maybe it will sound strange, but all those tourists making photos disturbed me. It was like I was coming there everyday and the only acceptable presence was that of the students sitting on the floor and drawing.

That was the flow of a perfect day.

O zi perfecta.

Am ajuns duminica seara in Paris si am oprit direct in China Town. E mult mai multa viata decat in Geneva sau Lausanne. Mancarea e mai ieftina. Am mancat aproape toata noaptea drept marturie.Nu am apucat sa dorm. Cine avea chef de dormit?

A doua zi am luat-o de dimineata intr-o excursie fulger ca seara ma astepta TGV-ul. Am inceput ca tot turistul cu Turnul Eiffel. Este extraordinar. M-am urcat pana sus si orasul este superb vazut de acolo.

Vremea nu era foarte insorita si vantul foarte puternic dar am stat uitandu-ma atat la oras, cat si la modul cum reactionau ceilalti vizitatori. De la frica pana la “nu e mare lucru”, de la detalii tehnice pana la oameni care doar vroiau sa isi faca poze.

Apoi am luat-o la plimbare prin metrouri. Nu mi-am luat o harta cu mine pentru ca devine plictisitor daca stii unde vei ajunge. Si m-am oprit intr-o statie Edgar Quintet. Imi placea cum suna. Si am ajuns exact unde mi-as fi dorit sa fiu: cimitirul Montparnasse. M-am oprit acolo pentru ca sunt doi romani la care trebuie sa te stai pentru un timp: Tristan Tzara si Eugen Ionesco.

Apoi m-am intors in cartierul chinezesc si am mancat o portie uriasa de rata si porc marinat. Si din nou prin metrouri.

Am oprit la Louvre. Nu am intrat pentru ca inca planuiesc sa vizitez muzeul impreuna cu fata pe care o iubesc. Am cascat gura prin gradini. M-am oprit la Haagen Dazs si mi-am luat inghetata mea favorita si am stat ca toti parizienii uitandu-ma pe geam la fantani si marea de turisti japonezi.
Apoi am luat-o frumos pe jos spre Notre Dame. Mi s-a parut mai frumoasa decat prima oara.

Prima oara eram insa si sub influenta catredalei din Cusco care este incomparabila fara discutie. Poate suna ciudat, dar toti turistii facand poze prin catredala m-au deranjat. Era ca si cum veneam acolo in fiecare zi si singurii a caror prezenta era suportabila erau studentii asezati pe jos care desenau.

Asa decurge o zi perfecta.