La bere cu Profetul


La bere cu Profetul

Cine spune că o glumă nu poate fi luată în serios? Faci ce vrei. Dacă vrei să o iei în serios, o iei. Dacă nu, nu.

Sistemul de canalizare al Bucureștiului ne este casă de peste șase luni. Stau pe vine cu un pahar de plastic plin de bere făcută acum câteva minute. În ultima vreme nu prea mai găsim hamei nici la Plafar. Orz, porumb, zahăr și drojdie aduce Andrei de fiecare dată când vine de la Suceava.
Apă avem din cea mai bună. De când am intrat mai adânc sub oraș, am descoperit o rețea de tuneluri vechi și am mers prin ele până am dat de o instalație de filtrare a apei nou-nouță. O folosesc firmele care vând apă îmbuteliată drept apă de izvor. Au doar un paznic care stă într-o gheretă la suprafață. Cei de întreținere coboară doar o dată pe săptămână să verifice filtrele.
Sub București există mai multe lucruri decât îți poți imagina. De unele îți este frică să și vorbești. Am explorat temeinic în ultimele luni. Există o zonă unde sunt depozitate deșeuri chimice. Or fi naibii și radioactive că am găsit niște șopârle de vreo jumătate de metru. Nu sunt periculoase. Ba chiar le folosim pentru încălzire. Periodic le crește temperatura la peste 100 de grade. La început ne-am cam fript. Apoi am învățat să diferențiem temperatura în funcție de culoare.
Nu că nu ar fi cald în canale, dar sunt foarte bune la fiert țuica. Le punem sub cazanul cu portocale fermentate pe care le aruncă în canal cei de la un depozit de fructe. Iese o minunăție de licoare. Te lingi pe degete.

Mahmureala se drege cu bere.
Acum sunt morocănos și îmi urăsc viața, dar după ce îmi reglez cantitatea de alcool din sânge voi fi o companie mult mai plăcută. Filosofăm pe tema existenței efemere pe acest pământ și lipsa de înțelegere de care dau dovadă semenii noștri. Încă nu am făcut toate conexiunile între fapte, ca să îmi dau seama cum am ajuns aici. Suntem in anul 2013 și trăim ca șobolanii ascunși în canale. Noi, cipriștii, suntem mișcarea de rezistență într-o țară condusă de un dictator, Ileana Udrescu, care a legiferat prohibiția la două luni după ce fusese aleasă democratic.

La primul discurs public ținut in fața Casei Poporului a chemat … poporul. A dat mici și bere gratis la toată lumea. Noi nu fusesem la vot că eram la cârciumă, dar când am auzit că se dă bere gratis ne-am dus. Și eram mulți tare. Atunci când ne-am apucat de cântat, am acoperit zgomotul făcut de instalația lor de sunet.
I-am cântat: Fă, ești frumoasă, da’ ești proastă, proasta dracului.

Mahmureala se drege cu bere.
Cu doi ani în urmă eram pe Insulă cu nici o grijă în suflet și nici un ban în buzunar. Dar eram băieți simpatici și întotdeauna se găsea cineva să ne dea o bere. Și totul a început într-o frumoasă dimineață de vară în care eu, Ciprian, Andrei, Paul, Andra și Nemo eram pe terasă. Cu frigul de peste noapte adânc pătruns în oase așteptam să se trezească cineva, oricine, din cei pe care îi cunoaștem. În nețărmuita lui sau ei mărinimie, ar fi trebuit să ne cedeze ceva țigări, o bere-două și măcar jumătate din micul dejun.

Și atunci Ciprian a vorbit.
– Băi, aseară mi-a apărut Dumnezeu și mi-a spus: Ciprian, faci ce vrei.
Cum altceva nu aveam să ne încălzească decât fierberea creierelor din dotare, am început să plimbăm ideea până a ieșit de-o religie. I-am spus Ciprism. L-am declarat pe Ciprian Profet, pe restul apostoli. Eu am vrut trezorier pentru că întotdeauna mi-a plăcut să cheltui banii altora.
Sediul noii religii avea să fie barul cu cea mai ieftină bere pe care îl găseam în țara asta și urma să îi schimbăm numele în Catedrala Dezbinării Neamului. Pentru că toți priveam ce se întâmpla în acea dimineață o distracție pe termen lung, am luat-o în serios. Atunci nici nu ne trecea prin cap cât de în serios ne vor lua alții.

Am început cu reguli simple dar, fără bere pe masă, am obosit repede. Primele două reguli au fost să râvnești la femeia altuia și să râvnești la bunurile altuia. Apoi am rămas la dacă vrei reguli îți faci, dacă nu, nu.
Câteva fețe somnoroase au apărut pe terasă. Am răsuflat ușurați colectiv. Erau cunoscuți. Cum nu se cade să îi iei omului tot din buzunar, i-am întâmpinat cu un zâmbet, i-am lăsat să își cumpere mâncare și i-am invitat la masa noastră. Am început discret să ne căutăm de cei 50 de bani care ne mai trebuiau pentru bere și am acceptat restul pe care îl pusese unul dintre ei pe masă ca donație pentru noua religie.
După ce am plimbat cele două pahare de bere repede între noi, cu ochii pe cei care erau mai sugativă ca nu cumva să uite că berea era la comun, am zis că să le povestim și lor ce și cum.
– Aseară i-a apărut lui Ciprian Dumnezeu și i-a spus: Ciprian, faci ce vrei.
– Hă hă hă! Da’ cât ați băut aseară!?
– Serios. Religia se numește ciprism, iar principiul este următorul: faci ce vrei.
– Așa, și în ce credeți?
– Dacă vrei să crezi în ceva, crezi. Dacă nu, nu.
– Păi stai că eu nu sunt de-al vostru.
– Dacă vrei să fii ciprist, ești. Dacă nu, nu. Faci ce vrei.
– Adică oricine poate să fie ciprist?
– În principiu da, dar tu, Skwba, nu ești oricine, așa că dă și tu jumătate din micul dejun și te numim Epsicopul Dunării pe Jos.

Zis și făcut.

Cum deja venise multă lume, ne-am împărțit pe la celelalte mese cu plan să ne adunăm la aceeași masă într-un sfert de oră cu tot ce reușeam să strângem. Ciprian a strâns cel mai mult pentru copiii din Somalia, dar a dat peste unul care i-a spus că unchiul lui a fost răpit de pirații somalezi și al naibii samaritean Ciprian i-a lăsat ăluia tot mărunțișul.
Am strâns țigări și mâncare. Bere mai puțină, dar bani de bere destui. Și adepți. Multișori. Paul si Nemo au vrăjit toate fetele pe care le-au găsit. Noi, restul, ce-a mai rămas, iar Andra le-a adunat numele și adresa de email.
– Ați auzit de noua religie? Ciprism?
– Nu.
– E religie foarte simplă. Faci ce vrei.
– Ce fel de religie e asta?
– Cea mai religie dintre religii. Dacă vrei să fie o religie, este. Dacă nu, nu. Faci ce vrei.
– Păi și eu ce câștig din asta?
– În religia noastră nu există păcat. Faci ce vrei.

Ciprian, intervenea mucalit:
– Decât dacă vrei. Dacă vrei să existe păcat, există. Dacă nu, nu. Dar ar fi păcat să nu stai în seara asta cu Paul, doar pentru că prietenul tău există. El este acasă, iar Paul este aici. Așa că, dacă vrei să te bucuri de viață, te bucuri. Dacă nu, nu.

Și uite așa, Ciprismul se mai alegea cu un adept, Paul nu dormea singur că poate îi era frică de întuneric, iar pachetul de țigări al domnișoarei era mai ușor cu 3-4 cuie la sicriul știm noi cui.
În timp ne-am îmbunătățit metoda de recrutare. După ce răspundeam de patru ori cu formula dacă vrei, vrei, dacă nu, nu, indiferent de ce spunea celălalt, se întâmpla ceva. Devenea ciprist. Iar totul se întâmpla și mai repede când Ciprian era acolo.
Nu era Profet degeaba. Avea charismă.
În trei zile aveam vreo 180 de adepți. Ni s-a părut normal.

Doar că peste vreo patru luni, lucrurile arătau cu totul altfel.  Pagina noastră de Facebook avea peste 10000 de like-uri. Oameni pe care nu îi cunoșteam ne abordau pe stradă să ne vorbească despre o religie nouă. Ghici ciupercă ce e? Despre ciprism.
Noi eram obișnuiți cu Ciprian, dar restul lumii nu era pregătită pentru puterea de convingere pe care o avea Profetul nostru. Începea să vorbească la o terasă cu prietenii și în 10 minute toată zona era blocată de oameni care se adunau să îl asculte.

Eu eram cel mai fericit. Donațiile curgeau. Adunasem bani mai mulți decît aveam nevoie în contul de PayPal. Încă nu cheltuisem nimic din ei, că așteptam vara ca să vedem ce vom face cu ei. Plănuiam să cheltuim o parte stând o lună pe la mare, apoi un turneu prin bisericuțele-baruri de prin țară, iar restul să îl donăm unei organizații caritabile.
Am făcut bine însă că i-am ținut acolo, pentru că acum ne sunt tare de folos. Pierdem 20% la transfer și ne mai ia 30% janghina aia de avocată, dar avem bani pentru conexiune internet și materii prime. Dacă nu am fi așa niște sugative, am putea să facem bani frumoși vânzând o parte din producție. Tot mă gândesc cum, dar nu am găsit un moment în care să propun asta fără riscul de a fi tăiat de la porție.

Încă nu am făcut toate conexiunile între fapte, ca să îmi dau seama cum am ajuns aici. Suntem în anul 2013 și trăim ca șobolanii ascunși în canale. Cred totuși că lucrurile au luat-o razna atunci când ne-am exprimat public opinia despre corelația dintre ce se vedea la exterior și ce avea în cap Ileana Udrescu. Nu-ș de ce s-o fi supărat așa tare!? Că doar am recunoscut că e frumoasă!

Despre câtă minte are, tare mi-ar fi plăcut să nu avem dreptate. Ce folos cu proverbul acela cu prostul care aruncă o piatră în fântână și 12 deștepți nu pot să o scoată, dacă ți-l aduci aminte de abia după ce ai scăpat porumbelul din gură?
Ceva, ceva minte avea ea. A numit repede o comisie senatorială care a ajuns la concluzia că alcoolul nu este bun pentru sănătate. Nu știu cum s-a întâmplat de s-a nimerit și doamna senator Aburica pe acolo. Intervenția ei s-a finalizat cu apariția unui nou minister.
Deși nu avea nici una din calitățile pe care le are Ileana, adică nu era nici frumoasă și nici proastă, Aburica a propus apariția Ministerului Utilizării Sănătoase și Creștine a Alcoolului. MUSCA.

Care muscă? Că s-a dovedit mai diabolică decât orice ființă reală sau imaginară. Aici mă gândesc la Necuratul, care, săracul, va da bir cu fugiții când o să moară asta și o să ajungă la el la cazane.
Trag cu sete o gură de bere. E buuună tare. Dar nu la fel de bună ca următoarea parte din povestea noastră.

Și uite așa Ileana și cu Aburica au pus-o de o Inchiziție. În Romania anului 2013 a devenit oficială interdicția de a consuma băuturi alcoolice. Prima oară când am auzit năzdrăvănia asta eram beat turtă și m-am bucurat îngrozitor. Prohibiție. Tot felul de imagini cu mașini de epocă, gangsteri și gagici cu fuste până sub genunchi și cururi mișto îmi treceau prin fața ochilor.
Apoi m-am trezit și am aflat că Ileana folosea noul Minister ca să facă puțină curățenie în partid. A început de la vârf. Probabil pe principiul că peștele de la cap se împute. Primul internat la ospiciu pentru dezalcoolizare a fost chiar fostul președinte Thor Băsea. Apoi alții și alții.

Să o spun pe cea dreaptă noi ne-am distrat nespus urmărind transmisiile în direct. Aveam rezerve de băutura pentru cel puțin două luni. Bere și circ.
Nu a mai fost atât de vesel, când a ajuns la concluzia că am cântat fals la primul ei discurs și cipriștii au devenit următorii pe listă. Dacă berea mi-ar fi permis să văd viitorul, aș fi șters pagina de Facebook. Așa, ne-au luat ca din oală. Cei care am reușit să fugim ne-am ascuns pe la rude la țară sau direct in canalizare. Alții nu au fost atât de norocoși.
Profetul a primit tratament special. Proces televizat. Au transmis în direct vreo 30 de minute până a început el să vorbească. După primele trei propoziții își rupeau femeile din sală cămășile. A naibii charismă. Când a spus ”lăsați-vă țâțele libere și veniți la mine” au înnebunit alea. Au tăiat transmisia tocmai când Aburica se ridicase de pe scaun roșie la față. Noi credem că o fi fost de bine și o fi arătat și ea ceva piele la camere.

Și am ajuns și la ziua de azi. Oficial e una din ultimele zile pe care le petrecem în canal. Că doar nu era să cedăm fără luptă. Mai bea omul ce mai bea, dar și vinde sticle.

Oana a fost salvarea noastră. Iubita mea din liceu. Chiar și după ce s-a măritat noi am păstrat legătura, dacă înțelegi ce vreau să spun. Fată ambițioasă. Întotdeauna a vrut cât mai sus că îi plăcea să stea deasupra. A lucrat la cancelaria Primului Ministru, apoi s-a lipit de Ileana și a ajuns consilierul ei personal.
Lui Oana mea îi plăceau broșele, așa că i-am făcut cadou una cu o cameră video în ea. Nu a trebuit să așteptăm mult până când a intrat pe neașteptate în biroul Ilenuței noastre. Asta tocmai râdea cu SPP-istul ei. Amândoi băuți, cu sticla de whisky pe masă. Ea explicându-i că dacă vrea să îi lingă savarina, poate să o facă, dacă nu, nu, iar el neavând nimic împotrivă.

Aburica, căreia aburii puterii i se cam urcaseră la cap, a dat ordin să fie arestată Ileana dupa ce a văzut videoclipul pe YouTube. A fost începutul sfârșitului. Au început să se aresteze unii pe alții până s-au găsit patru miniștri care au preluat controlul asupra forțelor armate și nenumăratelor servicii secrete. Cică vor organiza alegeri și azi-mâine anulează prostia aia de pachet de legi legate de prohibiție.

Nu e departe ziua în care vom ieși la lumină, vom merge să îl luăm pe Ciprian de la ospiciu unde l-au internat și ne vom opri la prima cârciumă. Vom sta la o bere cu Profetul. Apoi două, trei sau mai multe. Depinde de câte îl convingem pe barman să ne dea pe datorie.

Emanuel Grigoras, 03 decembrie 2011, Bucuresti, Romania